Se duc anii ca petale de trandafiri zburand prin vant, ofilite si murdare.Unele ajunse la maturitate, altele nu,se uita toate in urma si se intreaba ce au facut in timpul in care inca mai erau mana in mana, formand o frumoasa corola de trandafir.Au simtit mangaierea vantului, au stat la barfa cu albinele zumzaitoare, si-au imprastiat aroma in campul verde cu iarba gadilatoare si apoi...una cate una au inceput sa cada de batranete si plictiseala.
Asa se desprind anii nostrii, zi cu zi file din calendar care vor fi aruncate in cosul de gunoi si vor fi date uitarii.
Si ma ninge si ma-ngheata...flori si trandafiri Si ma-nvaluie-ntr-o ceata...flori si trandafiri Ca pe-un abur de lumina...flori si trandafiri Si ma uit asa-n gradina...flori si trandafiri Arde focul paie ude. Nimeni, nimeni nu m-aude... Ninge ca o desteptare peste lume cu iertare Numai peste noi se-abate o zapada ca o zgura Ce ne minte si ne fura Tot ce e si tot ce nu e... Arde focul paie ude. Nimeni, nimeni nu m-aude!
Saturday, November 28, 2009
Wednesday, November 4, 2009
Trandafirul ranit
Spune-mi
Cine ti-a frant petalele-n doua?
Cine-a calcat profanator
puritatea-ti in picioare?
Ofilit, ranit si plin
de noroi rece
Zaci in ploaia marunta
de noiembrie.
Si nu-mi poti striga
cine te-a ranit!
De ce?
De ce n-ai fugit
sa te aperi de rau?
De ce nu l-ai strapuns
cu spinul tau?
De ce nu i-ai luat amprenta?
De ce ma lasi acum
sa caut in nestire
un faptas anonim
Care mi-a zdrobit
un prieten drag...
care a zdrobit sufletul meu.
Care si-a lasat
amprenta bocancilor grei
ca semnatura a mandriei,
pe sfarsitul unei vieti
si-asa scurtate de foarfeca...
Subscribe to:
Posts (Atom)