Friday, July 31, 2009

I will fallow Him

Thursday, July 30, 2009

In glastra...


Ma simt ca un trandafir intr-o glastra.Am apa si vitamine, practic tot ce imi trebuie, dar sunt lipsita de libertatea gradinii din care am fost taiata.
Ma simt ca o oaie indragostita in lupul care vrea sa o sfasie.
Ca un copil plictisit de jucariile din vitrina pe care o priveste in fiecare zi.
Ca un peste in acvariul sau curat si luminos, dar prea artificial pentru a-l face sa uite limpezimea naturala a oceanului.
Numai ca gradina nu observa lipsa trandafirului, si turma nu plange disparitia unei oi,iar oceanului ii este egal un pestisor in plus sau in minus...

Monday, July 20, 2009

Picaturi de sange...


Mi-am ranit degetul in spinii unui trandafir...Nu am simtit durerea.Am observat numai in momentul in care o picatura de sange mi-a aparut ca o bucata de apus.Si apoi inca o picatura, si inca una...Micul incident mi-a aduc aminte de cat de fragila este fiinta oamenilor.O panza de paianjen care se poate rupe la fiecare adiere a vantului, sau la caderea primei ploi.
Am prvit la spinul insangerat cu respect si intelegere.Rosul sangelui meu pe culorile puritatii.Tristete, furie, dragoste,razbunare m-au invadat pe rand!
Am strivit petalele trandafirului intre maini.
De ce trebuie sa fie asa?De ce trebuie sa ne ranim reciproc?

Relax...

Sunday, July 19, 2009

In criza de nervi si in pana de idei...

Vlijdgxkjvnfdfgdfhpoeimdcv djbhvuer jhsjezur8 jhfjue jhtii3uz498 lkfhuu mdgfhd juzwezwe gfgujsktgf wkejhrf wkjehr ww3eurter g k3e3urgf wk3urtzhhf hg 3qkrujhef...
Kajbhvsdf cvhief rjw3e fjd de wkjhedf jhfwe kwzr jhegf kijuezras liuzf wqiuzhdf jhgfkiwe rkjuhr kiluwetghb jsdru uetuiue uughfbnkc keurhd iuzhrgt iuzrtg zhusdoi ieuth iughr iiighsdg oirtu oizrtiozrt iuuuuteuhcv ilkusezhtr Lueiudf bkiufvghdf kjldgfoiseuzt iljshdgf ksdjhg sdkjhdfg kshdgow8et sdiutrwoihf weikuhwet iouhedfweroi8 fksjd gfwoe ffnjhkse erh erkjuhefgoi...
Cam asa arata o criza de nervi si..pana de idei e ceva de genul:
(....................---------...............-------..............------............------....................--------.................-----.................-----................--------------.................---------)
AJUTOOOOOOOOOOOR!
Inspiratia mea e in vacanta!!!

Ten black roses

Wednesday, July 15, 2009

Friday, July 10, 2009

Wednesday, July 8, 2009

La moartea unui trandafir...


Există undeva în această lume o grădină imensă, plină cu trandafiri de toate felurile. Această splendidă grădină este îngrijită de un singur Grădinar, care a aşezat în fiecare floare tot ce avea el mai drag, o parte din fiinţa sa, din dragostea sa. De aceia, fiecare floare reprezentă o parte din iubirea sa. Acest Grădinar se îngrijeşte cu dragoste de ele: le udă, sapă la rădăcină, le curăţă, eliminând ceea ce este bătrân sau uscat. Însă, nu totdeauna taie numai trandafirii bătrâni sau uscaţi, ci de multe ori îi ia pe cei mai frumoşi, mai strălucitori.
Se spune că a existat cândva în această grădină un trandafir unic, care îi întrecea pe toţi ceilalţi prin statura, strălucirea şi parfumul său. Treptat începuse să-şi câştige respectul printre trandafiri, mai ales respectul a doi dintre ei …
Însă ceva neaşteptat se întâmplă într-o noapte. În timp ce toţi trandafirii dormeau, Grădinarul a venit şi a tăiat acest trandafir, fără ca nici o floare să observe acest lucru. Dimineaţă când s-au trezit, au constatat cu surprindere că cineva lipseşte. S-au uitat atunci în jur, au început să-l caute în toată grădina, dar zadarnic – frumosul trandafir era tăiat. Să vezi de-acum durere… Toţi au început să plângă. Lacrimile lor alunecau uşor pe petale, după care cădeau pe pământ unde se topeau. Nici un trandafir nu se putea abţine… Era o durere de nedescris… Ar fi voit să se usuce pe loc… Simţeau că nu mai au pentru ce trăi… Din mijlocul lor lipsea acum acela care le anima întreaga viaţă, cel ce le dădea „pofta de a trăi”. Toţi erau revoltaţi.
Grădinarul, însă, auzind glasul trandafirilor săi care sufereau, a venit la ei şi le-a vorbit astfel: „De ce plângeţi? Oare nu eu v-am plantat? Nu vă dau eu oare tot ce aveţi nevoie pentru a creşte? Atunci de ce plângeţi?” Deodată toţi trandafirii amuţiră. Nimeni nu se mai mişca. Grădinarul continuă: „Voi reprezentaţi întreaga mea viaţă. Nu pot trăi fără voi, aşa cum voi nu puteţi creşte fără mine. Eu sunt Iubire şi simt mereu nevoia să-mi arăt iubirea faţă de voi. Nu am tăiat acel trandafir din invidie faţă de iubirea ce i-o arătaţi sau pentru că mă deranja. L-am tăiat pentru a-l duce în camera mea şi a vă ajuta şi pe voi să ajungeţi acolo. Nu mai plângeţi! Străduiţi-vă să deveniţi cât mai frumoşi, mai strălucitori, pentru ca atunci când vă voi tăia, să vă duc în camera mea pentru a străluci veşnic, şi nu la gunoi pentru a arde”.
Din acel moment, se spune, toţi trandafirii au început să adune orice picătură de apă, făceau tot ce le stătea în putinţă să devină cât mai frumoşi. Grădina a devenit dintr-o dată mai strălucitoare, iar, nu peste mult timp, camera Grădinarului a devenit plină cu trandafiri, unul mai frumos decât celălalt.

Monday, July 6, 2009

Where the wild roses grow

Povestea unui inventator de trandafiri


Instalatorul Catalin si afacerea cu trandafiri

Stefan Wagner este doctor in trandafiri, specialistul numarul unu in domeniu al Romaniei. A inventat peste 40 de soiuri de trandafiri. Acum are 74 de ani si traieste singur la Cluj, intr-un apartament de bloc. Cind era tinar, a fost primit de Regina Elisabeta la Curtea Angliei, fiind pe atunci colegi in Federatia Internationala a Societatii de Roze. La 100 de km distanta, in satul Nades, lângă Sighisoara, un muncitor de la gaze, Catalin, a scos varza, cartofii si ceapa din gradina si a umplut-o cu trandafiri. El, care abia citise la scoala poezia „Mama lui Stefan cel Mare”, acum citeste seara tratatele lui Wagner despre trandafiri si investeste in mobila stil, ca la Brukhental. Trandafirul a umplut viata profesorului Wagner si-i gata sa o schimbe pe a instalatorului Catalin.


Trandafirii sunt ca oamenii


Trandafirii lui Wagner umplu parcurile marilor orase din Romania, sint pe marginea drumului sau in cimitire, in pietele centrale sau la universitati pentru cercetarile studentilor. Trandafirii lui sint parfumati, frumosi si puternici, ca sa faca fata si atunci cind e canicula, seceta sau cind ii troienesc zapezile. Bunicul lui Wagner era gradinar la Aiud, la gradinile lui „Ambrozie si fiul”si il lua cu el de multe ori.”Era o ferma de 150 de ha, in stil nemtesc, cu pomi si trandafiri. Bunicul era gradinar-sef acolo, tata ucenic si apoi calfa. Si eu am invatat acolo gradinarie”, povesteste Stefan Wagner. A fost ucenic de gradinar intre '46 si '48 la Aiud, apoi a facut scoala medie de horticultura, a urmat facultatea si a ajuns la ferma lui Rudolf Palacsay din Cluj.Cercetator. Wagner s-a apucat la rindul lui de floricultura cu temeinicie nemteasca. Cercetarile lui au scos din pamint peste 40 de soiuri de trandafiri, fiecare cu viata, culoarea si parfumul lui. „Trandafirii sint ca oamenii, unii mai mici dar mai parfumati, altii mai mari si mai falosi, altii mai intepatori, altii mai blinzi, mai suavi. Povestea lor e ca povestea lumii”, explica profesorul intr-un rar exces de romantism.


Numele trandafirului


Sa le dai nume?! Cind alti 25 de mii de trandafiri au fost deja botezati in lumea intreaga?! „Un soi nou ia nastere cam asa: pornesti de la premisa ca ce pui aia iese, adica ce caracteristici au trandafirii parinti, le vor avea si tinerele soiuri care pornesc de la ei. Iti fixezi obiectivele si treci la hibridizare. Vrei un trandafir inalt, rezistent la frig, unul mic si delicat, rosu, galben sau mov? Atunci combini trandafiri cu elementele pe care le doresti. Cind partea de cercetare se incheie, urmeaza cea de creatie. Trebuie sa-i dai un nume. Primului trandafir i-am spus „Foc de tabara”, pentru ca era rosu ca focul si cam salbatic.” Au urmat Rosagold, Rosadol, Nostalgica, Mirela, Nobilia sau Auriu de Cluj.


In cautarea Congresului perfect

Un trandafir anume, galben si nu intimplator asa, poarta numele Judith. Era sotia profesorului Wagner, care adora culoarea galben. A murit de cancer cu 15 ani in urma si l-a lasat pe profesor sa cutreiere lumea ca sa uite de singuratate. In fiecare an porneste cu asociatia pe care el a infiintat-o („Amicii Rozelor”), in lumea larga, sa viziteze rozarii.Anul acesta vor sa plece in Australia sau, poate, in Africa de Sud. Nu a lipsit de la nici un Congres al rozalilor. A fost in Noua Zeelanda, Benelux, Scotia, Japonia, va merge in Canada. Profesorul a fost invitat la Curtea Angliei in '68, a strins mina Reginei Mama, care conducea Federatia Internationala a Societatii de Roze. Regina i-a spus ca se bucura ca a venit tocmai din Romania, iar el, profesorul sas, s-a fisticit de emotie si nu si-a mai putut aduce niciodata aminte ce i-a raspuns.


Catalin si trandafirii, de frica puscariei


Acum citiva ani am intrat intr-un bucluc. Eram la o discoteca, s-a lasat cu scandal, cu bataie, eram si eu prin preajma. Am intrat cu totii la necaz, a fost proces. Eu, de spaima ca ma inchid si ramine familia fara venit, m-am gindit ce sa fac, ce sa fac. Si asa mi-a venit ideea sa pun trandafiri in toata gredina! Am lasat-o incolo de varza, de ceapa, ca nu faceam mare lucru cu ele si, ca sa aiba femeia mea din ce trai cit as fi fost eu la puscarie, am pus trandafiri! Rosii colo mai sus, portocalii la mijloc, albi, si mov, vedeti aici! Apoi m-au achitat, nu eram vinovat, si am ramas cu trandafirii. Acum cistigam bine. Nu mai am grija zilei de miine, am traiul in gradina. Vin clientii acasa si-mi iau cu sutele de fire. Miine e o nunta. De dimineata, intram si taiem 200 de fire! Gata, eu nu mai am treaba cu viata asta! Nu imi mai e frica de ea!”, spune din mijlocul ogorului cu „Trandafirul negru”, „Doamna in Mov” sau „Foc de tabara” Catalin Ion, muncitor la Gaz in Nades. Are 10 ari cu flori, vinde firul cu 1,5 lei, petalele gratis si citeva sfaturi catre tematori: doar de ce nu te bucuri nu-ti iese!


Wagner, profesorul lui Catalin


In centrul Clujului, la o terasa de la parterul blocului sau, profesorul Wagner se arata sceptic: „Romania nu stie sa cultive trandafiri. Nu face fata concurentei. De aceea vedeti ca aducem trandafiri din import. Sint pline florariile de ei. Ii cultiva industrial, sint aratosi, unii falsi, vopsiti in albastru, de exemplu, aceia nu sint trandafiri adevarati! Noi cumparam, e ceva nou. Nu miros, dar e scump si arata bine. Mi-as dori sa vad culturi de trandafiri in Romania. As muri linistit ca nu am muncit degeaba. Dar eu, stiti, sint neamt. Nu imi prea fac iluzii.”La 100 de kilometri spre Est, Catalin ii citeste cartile, il comenteaza, ii cultiva trandafirii si-l pomeneste uneori enervat: „Profesorul nu a dat solutii la toate problemele!”
HotNews.ro

Saturday, July 4, 2009

Povestea trandafirului negru


Ma tot gandeam aseara ce sa mai postez.O noua poveste cu trandafiri. Si Prietenul meu Mihai din Viena, mi-a trimis un e-mail cu o poveste de pe care dau copy-paste.O sa va placa.Nu luati seama la greselile gramaticale, sunt intentionate...


''A fost odata ca niciodata un trandafir negru. Si trandafirul negru locuia intr-o gradina. Si in aceeasi gradina mai locuia niste trandafiri, da rosii.Si trandafirii rosii era tare prosti, ca nu vroia s-accepte ideea ca exista si trandafiri negri. Io multa vreme n-am stiut ca trandafirii sa fie rasisti, da experienta mi-a dovedit-o, si d-aia nu-mi mai place mie trandafirii. Fraza asta o sa fie interpretata in fel si chip de cineva, da cineva poate sa nu-si faca griji, ca nu-i nimic de interpretatat, e doar un alt text si-atat.Asa, ziceam ca trandafirii rosii era porci. De fapt trandafirii rosii era asa de porci ca mereu incerca sa-i fure apa si lumina trandafirului negru. Trandafiru negru tacea si rabda, ca era singur si ei era multi, si el nici n-avea tepi, fiind un hibrid special inventat ca sa fie pe placul oamenilor, care cum se-nteapa, cum le iese apa din ochi si falfaie din maini de indignare. Imi pare rau ca n-am chef sa stapanesc un pic textul asta, tema e generoasa si chestiile care-mi vin in minte ar avea nevoie sa fie un pic tunse cu foarfeca de gradina, da mi s-a facut brusc somn si trebuie sa pregatesc ce-o sa va ofer maine, si anume o carte pe zi. Gata, ca din pacate n-am talent de apologet. Sa revenim, inca o data, la trandafirul negru, pe care l-am lasat tacand malc si dorindu-si sa fi avut si el spini.Cum tacea trandafiru negru malc, trandafirii rosii a izbucnit sa rada-n hohote si sa zica- ia uite ce negru e! ca fundu ceaunului.- i-asa de negru ca expira fum de catran!- e revoltator; io nu vreau sa traiesc in aceeasi gradina c-un trandafir negru, a exclamat o trandafirita.Trandafirul negru tacea malc in continuare, numai ca un pic mai mahnit. Ba mai mult, incepuse sa se si teama pentru propriille-i petale. Si temandu-se el, la un momendat a simtit ca-l gadila ceva la picioare. S-a uitat in jos, da n-a vazut nimic, ca picioarele trandafirilor e sub pamant. Si dupa o clipa, adica in alt momendat, iar a simtit ca-l gadila. De data asta il gadila ceva mai tare. Da-i stupid sa zic ca-l gadila mai tare, ca cand te gadila mai tare de fapt nu te mai gadila. Si l-a gadilat din ce in ce mai tare pana a-neput sa-l doara. Sil durea foarte tare, si de durere ii curgea picaturi de sudoare pe sepale. Si tare-si mai dorea sa poata sa planga sau sa icneasca, da-i era frica ca ailalti o sa rada de el. Da-n cele din urma n-a mai rezistat, si-a icnit scurt, si-n timp ce-a icnit a-ncercat sa se prefaca ca tuseste, da trandafirii rosii, care era niste barfitori, s-a si prins ca de fapt a icnit, si-a-ncuput a rade mai abitir de el. Si pe cand radea, pe trandafiru negru nu l-a mai durut picioru, ca era amar la gust, dar a-ncput sa-i doara pe trandafirii rosii, ca cartita venise la ei, care era naturali si cu radacina dulce.Tare nu-mi ^place textul asta, da nici n-am rabdare acum sa-l refac. Promit insa ca maine sa te iau prin surpriza. Hai noapte buna.''


Danke schön, Mihai! Stiu ca l-ai trimis intentionat cu greselile astea gramaticale de aceea nici nu m-am obosit sa corectez ci l-am postat asa cum l-am primit.

Friday, July 3, 2009

Trandafirul credintei


La fel ca in alte basme ale sale, Hans Christian Andersen imbina realul cu fantasticul, exprimand prin intermediul personajelor aspiratia omului spre credinta si iubirea de aproape.
Destinul unei vestite regine o aduce in situatia de a cauta cel mai potrivit leac pentru suferinta. Doctorii sunt neputinciosi in fata bolii, iar cel mai intelept dintre ei cere sa-i fie adus reginei trandafirul dragostei sublime - singurul care-i poate reda sanatatea.Nimeni nu stia insa unde infloreste acest trandafir. Nu crestea pe pamantul lui Romeo si al Julietei, nu rasarea din dragostea de tara a luptatorilor viteji, nu era nici cel al pasiunii pentru stiinta, al jertfei tineretii si placerilor pentru aflarea adevarului.O mama fericita ii arata reginei trandafirii din obrajii copilasului sau; o doamna de onoare aminteste de trandafirul palid al tristetii si noptilor nedormite ce le petrecuse regina ingrijindu-si fiul bolnav; un episcop batran povesti despre stralucitorul trandafir de pe chipurile insufletite ale tinerelor ingenuncheate la masa Domnului. Totusi, nici unul din acesti minunati trandafiri nu era cel cautat.Intre timp, copilul reginei vine langa patul mamei sale si ii citeste povestea salvatorului omenirii, care isi daduse viata pe cruce. Auzind ce citea fiul ei, regina se trezeste si vede inaltandu-se dintre filele cartii floarea binecuvantata, nascuta din sangele lui Isus.Vindecata de suferinta, regina le impartaseste supusilor sai credinta ca orice om va fi salvat daca va lasa sa patrunda in sufletul sau mireasma trandafirului ceresc.