Trandafirul credintei

La fel ca in alte basme ale sale, Hans Christian Andersen imbina realul cu fantasticul, exprimand prin intermediul personajelor aspiratia omului spre credinta si iubirea de aproape.
Destinul unei vestite regine o aduce in situatia de a cauta cel mai potrivit leac pentru suferinta. Doctorii sunt neputinciosi in fata bolii, iar cel mai intelept dintre ei cere sa-i fie adus reginei trandafirul dragostei sublime - singurul care-i poate reda sanatatea.Nimeni nu stia insa unde infloreste acest trandafir. Nu crestea pe pamantul lui Romeo si al Julietei, nu rasarea din dragostea de tara a luptatorilor viteji, nu era nici cel al pasiunii pentru stiinta, al jertfei tineretii si placerilor pentru aflarea adevarului.O mama fericita ii arata reginei trandafirii din obrajii copilasului sau; o doamna de onoare aminteste de trandafirul palid al tristetii si noptilor nedormite ce le petrecuse regina ingrijindu-si fiul bolnav; un episcop batran povesti despre stralucitorul trandafir de pe chipurile insufletite ale tinerelor ingenuncheate la masa Domnului. Totusi, nici unul din acesti minunati trandafiri nu era cel cautat.Intre timp, copilul reginei vine langa patul mamei sale si ii citeste povestea salvatorului omenirii, care isi daduse viata pe cruce. Auzind ce citea fiul ei, regina se trezeste si vede inaltandu-se dintre filele cartii floarea binecuvantata, nascuta din sangele lui Isus.Vindecata de suferinta, regina le impartaseste supusilor sai credinta ca orice om va fi salvat daca va lasa sa patrunda in sufletul sau mireasma trandafirului ceresc.