Mi-am ranit degetul in spinii unui trandafir...Nu am simtit durerea.Am observat numai in momentul in care o picatura de sange mi-a aparut ca o bucata de apus.Si apoi inca o picatura, si inca una...Micul incident mi-a aduc aminte de cat de fragila este fiinta oamenilor.O panza de paianjen care se poate rupe la fiecare adiere a vantului, sau la caderea primei ploi.
Am prvit la spinul insangerat cu respect si intelegere.Rosul sangelui meu pe culorile puritatii.Tristete, furie, dragoste,razbunare m-au invadat pe rand!
Am strivit petalele trandafirului intre maini.
De ce trebuie sa fie asa?De ce trebuie sa ne ranim reciproc?
Am prvit la spinul insangerat cu respect si intelegere.Rosul sangelui meu pe culorile puritatii.Tristete, furie, dragoste,razbunare m-au invadat pe rand!
Am strivit petalele trandafirului intre maini.
De ce trebuie sa fie asa?De ce trebuie sa ne ranim reciproc?
Rondelul rozelor ce mor
ReplyDeletede Alexandru Macedonski
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini şi mor şi-n mine -
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.
În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini , şi mor şi-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor...-
E vremea rozelor ce mor.