Ma tot gandeam aseara ce sa mai postez.O noua poveste cu trandafiri. Si Prietenul meu Mihai din Viena, mi-a trimis un e-mail cu o poveste de pe care dau copy-paste.O sa va placa.Nu luati seama la greselile gramaticale, sunt intentionate...
''A fost odata ca niciodata un trandafir negru. Si trandafirul negru locuia intr-o gradina. Si in aceeasi gradina mai locuia niste trandafiri, da rosii.Si trandafirii rosii era tare prosti, ca nu vroia s-accepte ideea ca exista si trandafiri negri. Io multa vreme n-am stiut ca trandafirii sa fie rasisti, da experienta mi-a dovedit-o, si d-aia nu-mi mai place mie trandafirii. Fraza asta o sa fie interpretata in fel si chip de cineva, da cineva poate sa nu-si faca griji, ca nu-i nimic de interpretatat, e doar un alt text si-atat.Asa, ziceam ca trandafirii rosii era porci. De fapt trandafirii rosii era asa de porci ca mereu incerca sa-i fure apa si lumina trandafirului negru. Trandafiru negru tacea si rabda, ca era singur si ei era multi, si el nici n-avea tepi, fiind un hibrid special inventat ca sa fie pe placul oamenilor, care cum se-nteapa, cum le iese apa din ochi si falfaie din maini de indignare. Imi pare rau ca n-am chef sa stapanesc un pic textul asta, tema e generoasa si chestiile care-mi vin in minte ar avea nevoie sa fie un pic tunse cu foarfeca de gradina, da mi s-a facut brusc somn si trebuie sa pregatesc ce-o sa va ofer maine, si anume o carte pe zi. Gata, ca din pacate n-am talent de apologet. Sa revenim, inca o data, la trandafirul negru, pe care l-am lasat tacand malc si dorindu-si sa fi avut si el spini.Cum tacea trandafiru negru malc, trandafirii rosii a izbucnit sa rada-n hohote si sa zica- ia uite ce negru e! ca fundu ceaunului.- i-asa de negru ca expira fum de catran!- e revoltator; io nu vreau sa traiesc in aceeasi gradina c-un trandafir negru, a exclamat o trandafirita.Trandafirul negru tacea malc in continuare, numai ca un pic mai mahnit. Ba mai mult, incepuse sa se si teama pentru propriille-i petale. Si temandu-se el, la un momendat a simtit ca-l gadila ceva la picioare. S-a uitat in jos, da n-a vazut nimic, ca picioarele trandafirilor e sub pamant. Si dupa o clipa, adica in alt momendat, iar a simtit ca-l gadila. De data asta il gadila ceva mai tare. Da-i stupid sa zic ca-l gadila mai tare, ca cand te gadila mai tare de fapt nu te mai gadila. Si l-a gadilat din ce in ce mai tare pana a-neput sa-l doara. Sil durea foarte tare, si de durere ii curgea picaturi de sudoare pe sepale. Si tare-si mai dorea sa poata sa planga sau sa icneasca, da-i era frica ca ailalti o sa rada de el. Da-n cele din urma n-a mai rezistat, si-a icnit scurt, si-n timp ce-a icnit a-ncercat sa se prefaca ca tuseste, da trandafirii rosii, care era niste barfitori, s-a si prins ca de fapt a icnit, si-a-ncuput a rade mai abitir de el. Si pe cand radea, pe trandafiru negru nu l-a mai durut picioru, ca era amar la gust, dar a-ncput sa-i doara pe trandafirii rosii, ca cartita venise la ei, care era naturali si cu radacina dulce.Tare nu-mi ^place textul asta, da nici n-am rabdare acum sa-l refac. Promit insa ca maine sa te iau prin surpriza. Hai noapte buna.''
Danke schön, Mihai! Stiu ca l-ai trimis intentionat cu greselile astea gramaticale de aceea nici nu m-am obosit sa corectez ci l-am postat asa cum l-am primit.
Pierdut sub soarele mucegăit,
ReplyDeleteRespir esenţa vieţii
prin porii înfundaţi
şi uit privirea sufletului sincer
ce-mi strigă muţenia durerii.
Învăluit în negura pustie şi neagră,
mă-nec în noroiul din mormânt;
crucea-mi vândută o topesc în aur
şi mă topesc îngheţat de
focul sufletului tău
mistuit în groază.
Mi-e frică
să-ţi privesc inima lovită,
Ochii goi te urmăresc
înnotând în Marea de sânge şi venin,
învelit În otravă
înghit nobleţea lumii
Şi stropesc cu sânge
florile din
Mormântul destinului meu înfrânt.
Răstignit în marea suferinţei
respir Durerea ghimpilor otrăviţi,
Sorb culoarea trandafirilor negri
Ce-mi umple privirea
şi-mi sângerează
Vederea oarbă,
forţată, mută, strigată.
Wow! Nice one! Mi s-a facut pielea de gaina!Ceea ce nu se intampla prea des!Ei bine in ultima vreme tu ai reusit sa ma aduci la limitele simtirii! :))
ReplyDelete'' Cand nu te vad mi-e noapte ziua-ntreaga
Si noaptea-i zi cand visele te-ncheaga.''
W. Shakespeare
si de trandafirul asta negru mai rade cineva?//?oare se mai simte izolat in lumea lui...???oare fierea se innegreste in sufletul lui si d'acolo isi ia culoarea....
ReplyDeleteNu-ţi fă griji, trandafir intunecat,
ReplyDeleteÎţi sugerez să te uiţi peste regat,
Căci ca floare, ca să poţi fi împăcat,
Trebuie să te uiţi unde ai fost plantat,
Ca să ştii dinainte ce ai de învăţat.