Povesti despre iubire si trandafiri...

Din toate lacrimile care au curs candva, au crescut trandafiri, din care in fiecare zi am cules cate unul. Si in fiecare zi mi-am adus aminte de “spinii” pe care acestia ii aveau. Dar la vederea frumusetii lor,am uitat de fiecare data… Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l uratisera inca si puritatea lui s-a oglindit in viata mea… Am cules apoi un trandafir rosu, fara de care gradina mea n-ar mai fi ramas aceeasi.Atunci am inteles ce inseamna “iubirea” si tot atunci… l-am intalnit pe “el"… Fara sa vreau, am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una cate una in mana-mi cazuta in cautarea dragostei “lui” zadarnice… Am simtit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cadea una cate una, ca fiind lacrimile mele… Am cautat in zadar sa gasesc in imensa “gradina” orice alt trandafir, pentru ca toti se uscasera. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care inca nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartirea noastra… Acum “gradina” este goala si vantul “alearga” de la un capat la altul pentru a da fila cu fila viata mea sipentru a “matura” petalele cazute…