Totul a inceput cu o floare...

Si totul se va sfarsi cu o floare si ca o floare...Vor incepe sa se ofileasca frunzele si apoi sa cada in tarana mizera, parfumul se va pierde ca un fum in viscolul iernii, petalele se vor lasa purtate de adierea zilelor...Priviti florile cu atentie si va veti regasi in fiecare freamat al minunatelor corole...

Florile sunt familia noastra: mame datatoare de viata, frati si surori de mangaiere si suferinta, copii dragi zambitori si zglobii...

Anotimpul inimii mele

Flori de gheata peste gene grele de matase, perdele ale gandurilor mele.Lacrimi inghetate de frigul iernii grele ce isi astearna peste inima paturi reci de zapada gri.Fununginea focurilor de mult uitate in vatra.Taciuni portocalii pe marmura albastra ca flacari pe oglinda unui lac.
Uitare si frig si gheata...In gradina pustie mai caut inca radacini ale viselor si incerc sa le salvez de la inghet...Imi zambesc multumitoare si imi cauta caldura sanului palpaitor...Isi vor gasi iar linistea la primavara cand le voi sadi din nou in pamantul cu viata noua.
Pana atunci asteapta rabdatoare in ghivece colorate langa soba.
Ne vedem la primavara...visele mele!